About Happiness...

"We all live with the objective of being happy; our lifes are all different and yet...the same."(Anne Frank)

Ciudat cand te gandesti ca in fond toti ne dorim acelasi lucru! Si mai ciudat cand te gandesti ca acest lucru e atat de greu de gasit si chiar imposibil de mentinut!

Desi toti ne dorim sa fim fericiti, fiecare intelege altceva prin fericire, pentru fiecare dintre noi acest cuvant are o alta semnificatie. Probabil este cel mai plurivalent cuvant;)), insa doar forma e diferita, fondul(esenta) fiind acelasi.

Gandindu-ma la pestisorul auriu care indeplineste trei dorinte, mereu m-am intrebat de ce toate personajele nascoceau dorinte dintre cele mai efemere si mai nesatisfacatoare cand exista o dorinta ultima care ar fi rezolvat totul. Eu mereu am avut o singura dorinta: sa fiu fericita. Si daca e vorba de pestisorul auriu atunci ar trebui sa stie formula magica care m-ar face pe mine fericita, nu?

Revenind la lucruri mai lumesti, trebuie sa recunosc, ca din pacate, cu cat inaintam in varsta si suntem mai maturi, cu cat stim mai multe, cu cat reusim sa revelam mai mult din misterele lumii, cu atat mai greu reusim sa fim fericiti. Fericirea e din ce in ce mai greu de atins...unii alearga dupa ea si nu reusesc niciodata sa o prinda, altii doar o ating imperceptibil, unii o gasesc in lucruri simple si sunt cel mai adesea fericiti, altii au renuntat sa mai caute...

Insa, in mod sigur, daca nu ar exista momente de tristete, de durere, de dezamagire si de monotonie nu am aprecia la fel de mult clipele de fericire. Frumoasa nu e victoria, ci drumul pana la ea, acesta ajutandu-ne sa crestem ca persoane si sa fim mandri de noi.

Voi incheia in acelasi ton cu un alt citat care mi-a placut: "When life offers you a dream so far beyond any of your expectations, it’s not reasonable to grieve when it comes to an end. "(Meyer Stephenie)

Summing up the latest in my life

Uite ca a venit si vacanta mult asteptata si pot sa spun ca inca nu am avut timp sa ma plictisesc. Dupa cateva zile de stat acasa m-am intors in Bucuresti unde in mod natural am revenit la stilul de viata agitat si la continua alergatura. Este destul de ciudata senzatia pe care o am imediat ce pun piciorul in Bucuresti: parca inima imi bate in alt ritm, mult mai alert. Presupun ca imi place din moment ce ma tenteaza sa petrec cat mai mult timp aici. E o placere sa ma extenuez si sa ma simt extenuata.

Si daca va intrebati de ce nu am mai dat pe aici si pe unde m-am extenuat in ultima vreme, trebuie sa recunosc ca a fost o extenuare dintre cele mai placute. In afara de putina munca si cateva interviuri (care mi s-au parut destul de interesante ca experiente), am avut parte de plimbari, iesiri prin oras si, cel mai interesant, mi-am petrecut doua zile la B'estfest.

Mi-a placut foarte mult, mai ales Santana care a demostrat ca atunci cand faci ceva cu pasiune se vede si produsul muncii tale tinde sa devina arta. Concertul lui Santana mi s-a parut mai mult decat muzica tocmai pentru ca am vazut pe scena o persoana macinata de pasiune, care iubeste la nebunie ceea ce face, care pune suflet si pentru care chitara este cel mai fidel si de lung drum prieten („Chitara nu m-a tradat niciodata, femeile o fac tot timpul” - declara artistul). Ma bucura enorm de mult ca mai exista astfel de persoane. Mereu m-au fascinat si m-au bucurat in acelasi timp lucrurile care reusesc sa ii capteze total pe oameni si momentul glorios in care nu mai conteaza nimic.

Ca o parere personala intarita de aceste cateva zile, sunt anumite experiente in viata care reusesc sa iti confere o putere inimaginabila si concertele se numara printre aceste experiente fiindca, dupa parerea mea, sunt mobilizatoare de energie, de energie in masa, care apoi ti se transmite in mod automat in cantitati mult mai mari decat ai putea tu acumula de unul singur.

Ploaia (al carei debut a coincis in prima zi in mod inspirat cu melodia lui Patrice, Soulstorm) a incurcat pe alocuri treburile, dar partea buna a lucrurilor este ca am avut parte de un concert pe ploaie, ceea ce a incins si mai mult spiritele. De altfel, am putut savura cateva minute de racoare si in iglul pregatit de Heineken, dupa cum se vede in poza de mai jos.

Ei, m-am cam intins la povesti si as mai scrie eu multe, dar nu are rost sa va plictisesc cu un post interminabil. Si sincer imi cam face cu ochiul Twilight-ul din taskbar. Da, e cartea al care film probabil l-ati vazut cu totii. Sa vedem cat de stralucita e!