Cred ca oamenilor li s-a intiparit atat de adanc ideea de a se multumi cu faptul ca lucrurile merg, incat au uitat cum este sa simti satisfactia succesului. Oamenilor le-a iesit din reflex sa se gandeasca la ce ar putea schimba ei in jur pentru ca lucrurile sa mearga mai bine. Multi nu mai iau in considerare aceasta posibilitate si chiar atunci cand o idee curajoasa de a schimba ceva se furiseaza in mintile lor, acestia o ignora sau se sperie numai la gandul esecului. Putini sunt cei care au curajul sa incerce, sa riste si acesti putini sunt cei care de fapt fac ca roata sa se invarte si ca umanitatea sa evolueze. Cum ar fi lumea fara acesti oameni?
In schimb, cum ar fi lumea, daca fiecare din noi ar incerca sa imbunateasca lucrurile, ar avea initiativa de a face ceva, de a-si pune in practica ideile?
Ma gandesc adesea la generatia parintilor nostri, care, crescuti in cadrul unui sistem de dictatura, nu au avut sansa de a inova prea mult si care, totusi, mirosind izul libertatii, se gandesc cu regret la tot ceea ce nu au avut sansa sau curajul sa faca. Noi insa avem: avem sansa, avem "atat de multa libertata incat uneori ne sperie" (Seth Godin,"Poke the Box", p. 28). Ce ne opreste? Ce ne face sa mergem pe acelasi drum batatorit care stim deja unde ne duce?
Cred ca intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem este de fapt daca, in acest ritm, peste 20-30 de ani, nu vom regreta atitudinea noastra de acum si lucrurile pe care am fi vrut si putut sa le facem si nu le-am facut. Si de fapt, ce avem de pierdut mai mult decat daca nu incercam si ajungem la punctul in care regretam, fara sa mai putem schimba nimic?
Daca aveti nevoie acum de o doza de energie pentru a initia un proiect la care va gandeati demult, , cititi "Poke the Box" (Seth Godin).
