Imi doream de mult sa imi fac un blog pentru ca s-a intamplat de multe ori sa imi treaca prin cap idei pe care as fi vrut sa le opresc, carora as fi vrut sa le dedic ceva timp sau cateva randuri sau poate sa le impartasesc (insa nu cuiva in mod special) si care din pacate au ramas fara voce si au fost uitate in cele din urma. Si astfel iata-ma intr-o noapte de iunie cu chef de vorba si un calculator deschis.
M-am gandit si m-am razgandit in fata unui camp unde scria mare Adresa blog (URL) pentru ca stiam ca din tot blogul, adresa URL cu siguranta nu o voi mai schimba. Hmmm…deci sa aleg cu grija. Si dupa cateva mesaje cu Ne pare rău, această adresă de blog nu este disponibilă mi-am amintit de o porecla din copilarie sau mai degraba din adolescenta, Adnana.
Adnana, ca sa va fac cunostinta, e o fata cu par lung, aia de prin povestile cu printi si printese, insa putin mai curajoasa incat ar putea fi ancorata cu usurinta in realitatea zilelor noastre si chiar cred ca ar supravietui.
In fapt, e personajul din cartea Toate panzele sus de Radu Tudoran, carte pe care o citeam in acea perioada si al carui nume se aseamana cu al meu (e o parte din numele meu scris invers, Anda). E personajul unei povesti de dragoste care reuseste sa fie de vis, fara insa a deveni siropoasa sau plicticoasa. Asemanarea vine mai mult de la povestea care mi-a placut in mod deosebit tocmai pentru ca imi plac lucrurile frumoase atat timp cat nu sunt luate sau mai bine spus preluate ca si clisee si sa recunoastem ca majoritatea lucrurilor frumoase au devenit clisee. Si e atat de comod sa gandim si (mai grav) sa traim in clisee! Dar ca sa nu ne pierdem in detalii inainte de a da startul, mai intai sa inchin un toast pentru ca in sfarsit scriu pe blog. Asadar, Toate panzele sus!;)
Spor la postari!
RăspundețiȘtergere