"Am fost cuprins, într-o seară de iarnă, într-un oraș imens, de un soi de groază socială. Mi se părea că miile și miile de oameni care treceau fără să se cunoască, mulțime nenumărată de fantome solidare, erau dezlegate de orice legături, și mă întrebam cu un soi de teroare impersonală cum se face că toate aceste ființe acceptau repartizarea inegală a binelui și a răului și cum enorma structură socială nu cădea în disoluție. Nu vedeam lanțuri la mâinile și la picioarele lor și îmi spuneam: Prin ce miracol aceste mii de indivizi suferinzi și jefuiți suportă toate acestea? Lanțul era în inimă, gândirea era în lanțuri, viața își impregnase formele în spirit, obișnuința la fixase. Sistemul social îi finisase pe acești oameni, nu se revoltau împotriva realității fiindcă se confundau cu ea. " (Jean Jaures)
Valea Electronicii
Acum 6 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu