Ma gandeam zilele trecute admirand frumusetile si monumentele Parisului, milioanele de opere de arta din salile giganticelor muzeee, cat de multa munca a fost investita acolo. Sunt opere colosale, impresionabile. Uitandu-am la ele imi imaginez o imensitate de oameni lucrand neincetat, vieti scurgandu-se prin clepsidra timpului si multa vointa, perseverenta si inteligenta. Nu pot decat sa raman fara cuvinte cand ma gandesc ce au reusit oamenii sa faca pana in ziua de azi! Toata admiratia si tot respectul meu pentru acele vieti dedicate artei, culturii si muncii!
Intoarsa in Romania noastra draga, ma intrebam cine mai munceste la noi si ma gandeam la faptul ca in ziua de azi nu se mai face nimic maret, cu adevarat de admirat. Epoca maretiei, a fastului si a artistilor a apus!
Un apasator sentiment al zadarniciei ma cuprinde. Toata lumea vrea sa munceasca la birou, sa ajunga mare manager, milioane de diplome trase la imprimanta, masini scumpe, de gandit gandim din ce in ce mai rar... si mai superficial, multe pretentii si cat mai putina munca, vorbarie multa, inutila si interminabila, bascalie, nonvaloare si kitch.
Suntem din ce in ce mai superficiali, mai plati in gandire, iar de prejudecati si etichete nici ca scapam. Am avut norocul sa descoper in ultima perioada oameni deosebiti pe care la prima vedere nu as fi dat doi bani si astfel am avut parte de o lectie de viata la care multi dintre noi au lipsit si pe care ar trebui sa o recupereze: sa nu judec oamenii. Importanta lectie de viata! Asa poate vom vedea lucrurile mai in profunzime, nu numai glazura de caramel de pe un mar gaunos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu