Romania

A fost un moment si o intamplare care mi-a lasat un gust amar si mi-a dat de gandit la Paris. Pe renumita strada Champs-Elysées din Paris, la Turnul Eiffel si la Versailles te intampinau tigani romani cu un papagaliceste "Do you speak English?". Si daca le raspundeai afirmativ, iti aratau o foaie scrisa chinuit in engleza prin care "demonstrau" ca sunt bolnavi si neajutorati.
Eu am fost enorm de indignata in momentul in care spuneau ca sunt romani, gandindu-ma ca aceasta e imaginea pe care o avem noi in strainatate. E o nedreptate si tot ce pot sa simt in fata acestei situatii este dezgust si furie. Si primul gand al multora e ca sunt rasista! Alt val de furie!
Ajunsa acasa am inceput sa ma documentez despre istoria tiganilor, de ce sunt asa multi in Romania, de ce multi tigani din Romania au ajuns sa cerseasca prin alte tari, ba chiar am incercat de cateva ori sa ma pun in locul lor (sa ma imaginez nascuta tiganca) pentru a intelege si a avea o viziune mai clara si mai corecta asupra acestei probleme. Dupa parerea mea, aceasta e cea mai buna strategie, si in relatiile cu oamenii si in viata in general: sa te pui in locul celuilalt ca sa poti intelege mai bine si, dupa vorba "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" iti faci incet incet un cod moral propriu care te va ajuta mult sa fii mai bun in viata.
Si totusi, daca esti mai bun, mai tolerant nu inseamna ca esti mai bogat sau mai destept sau nici macar mai norocos, ci doar mai impacat sufleteste cu tine. Aceasta este singura garantie pe care o vei avea in urma acestui pact.
Dovada a acestui lucru sta si istoria care atesta in mod clar ca cei care au fost mai toleranti nu sunt mai bogati, ci dimpotriva. Este un lucru pe care l-am descoperit citind istoria tiganilor care au fost persecutati si izgoniti de peste tot si care in mod firesc s-au stabilit si inmultit in mediul care le-a fost cel mai propice, deci in tarile care au fost cele mai tolerante, printre care si Romania. Izgoniti din tarile scandinave, nesuportati in Germania, Italia, Franta, Polonia si din multe alte ducate si principate europene, tiganii si-au gasit adapost in Spania, Romania si Ungaria. Tarile occidentale, pe care acum le admiram si chiar le invidiem, au scapat repede de ei prin persecutarea lor cu cruzime.
Ceea ce stiam eu chiar si din proprie experienta despre tigani era ca sunt necinstiti, preferand sa fure, sa cerseasca si sa traiasca din alocatiile copiilor facuti cu nemiluita. Toate acestea sunt adevaruri.
Insa, daca intoarcem moneda pe partea cealalta si incercam sa ne imaginam ce am face si cum ne-am descurca daca ne-am fi nascut tigani, lucrurile se schimba destul de mult. Relatia cauza-efect explica si de aceasta data multe lucruri.
Persecutati de toata lumea, tiganii au invatat generatie de generatie ca nu sunt bineveniti nicaieri, ca nu sunt acceptati de societate, ca nu pot castiga bani decat pe cai necinstite, ca nu au dreptul la educatie si poate ca toate aceste frustrari si-au gasit refularea in comportamentul lor antisocial.
Daca in Franta si in America negrii au putut fi integrati in societate si culturalizati, de ce nu s-ar putea intampla acelasi lucru si cu tiganii? Aceasta este singura solutie: sa fim in continuare toleranti si sa avem rabdare. De aceea locurile speciale pentru rromi sunt o incercare de culturalizare a acestei etnii, un act de toleranta si un pas catre o lume mai unita, lipsita de conflicte si discriminari.
In fond, probleme exista peste tot si acestea trebuie rezolvate si infruntate. Buni sau rai, multi tigani traiesc in Romania si datoria noastra este sa ne tratam acest handicap, sa gasim solutii cum au facut si alte tari la randul lor si sa nu ne mai plangem de mila. Ceea ce putem si trebuie sa facem este sa asezam existenta acestora intr-un curs al civilizatiei si al progresului, sa le acordam o sansa, sa incercam sa ii intelegem inainte de a-i judeca si condamna, sa ii acceptam in societate...si sa nu uitam sau sa ne eschivam sa spunem ca suntem romani pentru ca strainii sa poata vedea si o alta fata a romanilor.