2009

A mai trecut un an. Nu simt nostalgia trecerii timpului, poate pentru că anul acesta a fost unul foarte plin, formativ aş putea spune. Poate că anul acesta m-am maturizat mai mult decât în alţi ani. Şi când spun maturizare nu mă refer doar la aspecte educative, la elementele aşa-zise "bune". Mă refer şi la încercări, la eşecuri, la dezamăgiri, înfruntare a realităţii, a răutăţii oamenilor, deziluzionare, dezidealizare şi...noi începuturi.
Eşecurile sunt cele care te maturizează cel mai mult, care te fac să accepţi înfrângerea şi să o iei de la capăt cu mai multă energie şi cu o lecţie învăţată. Poate că cea mai importantă lecţie de viaţă a fost să mă implic mai puţin, să fiu mai moderată, mai rezervată, sa privesc cu un ochi de suspiciune totul, inclusiv oamenii. La o primă vedere, ai putea spune că nu e o atitudine tocmai bună. Depinde cum aplici această lecţie. Nu trăiesc cu mai puţin entuziasm viaţa, ci doar am învăţat că unele lucruri trebuie să le accepţi aşa cum sunt. De ce? Pentru că nimic nu e perfect pe lumea şi pentru că, mai mult decât atât, lucrurile care se apropie de perfecţiune îşi pierd din farmec.
Paradoxal, apreciez mai mult oamenii de lângă mine, sunt mândră să îi am alături, uneori mă uit la ei cu recunoştinţă gratuită. Apreciez mai mult oamenii în general, însă am grijă să nu am prea multe aşteptări de la ei. Când nu ai aşteptări prea mari, nici nu rişti să fii prea dezamăgit, iar o surpriză plăcută nu strică nimănui. E suficient să acorzi o şansă şi să aştepţi.
Nu simt nostalgia trecerii timpului pentru că a fost un an foarte furtunos şi…frumos. Am trăit din plin, la intensitate maximă. Dacă ar trebui să asemăn acum cu ceva acest an ar fi cu o călătorie cu maşina, uneori cu muzica dată la maxim, alteori doar admirând peisajul numai pentru ca apoi să apăs acceleraţia până la fund. Sună a încălcarea regulilor de circulaţie, întrecere a măsurii, dar eu nu aş putea-o defini aşa pentru că mă cunosc şi ştiu că nu am încălcat nicio regulă proprie. Per ansamblu, aş putea spune că a fost un an foarte fructos, cu multe amintiri care mă fac în momnetul acesta să zâmbesc şi mai mult…să mă bucur iar.
Să sperăm că 2010 va fi cel puţin la fel de plin ca anul care e pe final şi că la anul vor fi în jurul meu cel puţin la fel de multe persoane dragi mie şi cărora le sunt dragă.